Metode criptografice de protejare a informatiei - Securitatea Informatica

Metode criptografice de protejare a informatiei

Pentru rezolvarea problemelor asigurării securităţii în reţelele informaţionaltelecomunicaţionale este necesar:

  1. A proteja informaţia la păstrarea, prelucrarea şi transmiterea ei prin reţea;
  2. A confirma veridicitatea obiectelor de date şi a utilizatorilor (autentificarea părţilor care fac legătura);
  3. A descoperi şi a preveni încălcarea integrităţii obiectelor de date;
  4. A proteja mijloacele tehnice şi încăperile;
  5. A proteja informaţia confidenţială de scurgere de date;
  6. A proteja aplicaţiile de program de viruşi;
  7. A proteja resursele informaţionale şi mijloacele tehnice ale reţelei de accesul nesancţionat;
  8. A organiza acţiunile necesare orientate spre păstrarea datelor confidenţiale.

Una dintre cele mai vechi metode de protejare a informaţiei este criptografia. Criptografia se ocupă cu cifrarea (codificarea) informaţiei pentru a exclude accesul nesancţionat de alte persoane. Ca rezultat, prin canalele de telecomunicaţii se transmite rezultatul modificat al informaţiei iniţiale, adică în urma aplicării unui algoritm de cifrare electronic. Ca artă a codificării şi cifrării informaţiei, criptografia există câteva milenii.

Obiectivul de bază al unui sistem criptografic este a face extrem de dificilă decriptarea unui mesaj pentru care nu se cunosc cheile potrivite. Pentru atingerea acestui obiectiv, proiectarea este confruntată cu două cerinţe contradictorii: să asigure o criptanaliză foarte dificilă şi să certifice nivelul de securitate realizabil. Securitatea este rezultatul comportamentului ipotetic al adversarului şi nu este garantată printr-un proiect care să includă măsuri specifice de contracarare a atacurilor anticipate. În prezent, se preferă criptarea care operează în mod repetat, în multe runde, asupra unui bloc de simboluri din mesajul de transmis. Aceste coduri sunt de tipul bloc cu iteraţii. Este o idee naturală, simplă şi eficientă, care împacă, cel puţin parţial, simplitatea şi complexitatea.

Strategiile de encriptare, folosite în prezent, se bazează pe presupusa complexitate a unor probleme matematice ce pot fi rezolvate pe computer. Un mesaj este encriptat bine dacă, pentru a sparge codul, un hacker are nevoie de foarte mult timp şi de resurse mari. Însă, pe măsură ce computerele devin din ce în ce mai performante, mesajele encriptate devin din ce în ce mai uşor de spart. În plus, problemele matematice pe care se bazează criptografia se dovedesc uneori a fi mai puţin complexe decât se crezuse până atunci.

Criptografia cuantică este cu totul altfel. Ea nu se bazează pe presupusa complexitate a unei probleme matematice, ci pe principii fizice – mai exact, pe principiul de incertitudine al lui Heisenberg. Acest principiu spune că, dacă măsori o anumită proprietate cuantică, vrei nu vrei, vei modifica într-o anumită măsură o altă proprietate cuantică. Lumea cuantică este de aşa natură, încât nu există aşa ceva precum proprietăţi complet independente de orice alte proprietăţi.

Ideea de baza este că, atunci când un hacker încearcă să observe ce anume a transmis cineva, el/ea va schimba în mod inevitabil mesajul transmis. Prin urmare, în condiţiile în care comunicarea este bazată pe acest aspect fundamental al lumii cuantice, nici un hacker nu ar putea sa intercepteze un mesaj fără ca acest lucru să fie detectat.

„Criptografia cuantică încearcă să facă comunicarea mai sigură, ceea ce ar fi foarte util pentru sistemul bancar, de exemplu”, a spus profesorul Hoi-Kwong Lo, un expert în fizică şi inginerie de la Centrul pentru Informatică Cuantică şi Control Cuantic de la Universitatea Toronto şi unul dintre autorii unui nou studiu despre aceasta tehnică. „Ideea poate fi acum implementată, pentru că noi chiar am reuşit să facem experimentul cu un aparat comercial”.

Studiul descrie prima dovadă experimentală a unei tehnici de encriptare a datelor transmise prin fibre optice, bazată pe „momeli” cuantice. Mesajul a fost purtat de lumina laser prin fibra optică de-a lungul unui cablu de telecomunicaţii de 15 kilometri. Tehnica presupune variaţia intensităţii fotonilor şi introduce aşa-numite „momeli” fotonice. După ce semnalul a fost trimis, este expediat şi un al doilea mesaj, care spune ce fotoni conţineau mesajul şi ce fotoni erau „momeală”.

Daca un hacker încearcă să „tragă cu ochiul” la mesaj pentru a descifra codul, simplul act de „a trage cu ochiul” schimbă fotonii-momeală – un semn clar pentru computerul care primeşte mesajul că cineva neautorizat a intrat pe fir.

Rămâne să sperăm că se va găsi un geniu matematic care să rezolve problema securităţii datelor folosind mecanica cuantică!

Twitter Digg Delicious Stumbleupon Technorati Facebook


Nici un comentariu inca... Fii primul care lasa un comentariu!

Lasa un raspuns

This site is protected by Comment SPAM Wiper. This site is protected by WP-CopyRightPro