Virusii si clasificarea acestora - Securitatea Informatica

Virusii si clasificarea acestora

Istoria virusilor

Istoria virusilor de calculatoare este lunga si interesanta. Dar ea a devenit cu adevarat palpitanta abia din momentul in care a inceput sa se dezvolte industria PC-urilor. Pe masura ce dezvoltarea acestor calculatoare noi progresa, a devenit posibila si accesarea a mai mult de un program intr-un singur computer. In acelasi timp, s-a manifestat si o reactie impotriva a tot ceea ce insemna computerul. Aceasta tendinta are radacini mai vechi, dar impactul computerelor de tip PC a fost asa de mare, incat si reactiile impotriva acestora au inceput sa se faca mai evidente.
In anul 1986, niste programatori de la Basic&Amjad au descoperit ca un anumit sector dintr-un floppy disk contine un cod executabil care functiona de cate ori porneau computerul cu discheta montata in unitate. Acestora le-a venit ideea inlocuirii acestui cod executabil cu un program propriu. Acest program putea beneficia de memorie si putea fi astfel copiat in orice discheta si lansat de pe orice calculator de tip PC. Ei au numit acest program virus, ocupand doar 360 KB dintr-un floppy disc.
In acelasi an, programatorul Ralf Burger a descoperit ca un fisier poate fi facut sa se autocopieze, atasand o copie intr-un alt director. El a facut si o demonstratie despre acest efect pe care l-a numit VirDem (Virus Demonstration). Acesta a reprezentat un prim exemplu de virus, autentic dar destul de nevinovat, intrucat nu putea infecta decat fisierele cu extensia .COM.
La scurt timp au inceput sa apara numerosi virusi, fabricati peste tot in lume. Ei au evoluat rapid, luand diverse forme si ingloband idei din ce in ce mai sofisticate.
Iata o scurta dar spectaculoasa evolutie a fabricarii in serie in toate colturile lumii si lansarii pe piata a virusilor:
- in anul 1990 erau cunoscuti si catalogati 300 de virusi
- in anul 1991 existau peste 1000 de virusi
- in anul 1994 erau inregistrati peste 4000 de virusi
- in anul 1995 s-au inregistrat peste 7000 de virusi
Anul 1995 este cunoscut ca fiind si anul in care a inceput sa apara conceptul de macrovirus, devenind in scurt timp o adevarata amenintare, deoarece erau mult mai usor de fabricat decat parintii lor virusii. Acestia nu erau adresati numai anumitor platforme specifice, precum Microsoft Word pentru Windows 3.x/95/NT si Macintosh, astfel incat ei puteau fi folositi pentru orice program, usurandu-se calea de aparitie a cunoscutilor microvirusi care au infestat fisierele la acea vreme produsul Lotus AmiPro.
Primul dintre macrovirusi a fost cel folosit in Word si Word Basic. In luna iulie 1996 a aparut si primul microvirus cunoscut sub numele ZM.Laroux care era destinat distrugerii produsului Microsoft Excel.

Ce este un virus de calculator?

Nu ne-am propus in aceste capitole sa lamurim complet problema si sa discutam toate particularitatile referitoare la virusii calculatoarelor. Ne-am propus doar sa abordam acest subiect din punct de vedere al realitatii obiective, pornind de la faptul ca acesti virusii exista, sunt o realitate de multa vreme si fac mult rau. Ne-am propus, totodata, sa intelegem mai bine ce reprezinta acesti virusi ai calculatoarelor, cum se raspandesc ei, ce ameninta si cum ne putem apara impotriva lor. In fine, vom prezenta cateva exemple, dintre cele mai concludente, si vom descrie pagubele produse. In fine, vom discuta si despre metodele practice de a combate acest flagel.
Mai precizam ca aceste capitole nu au deloc pretentia de a epuiza subiectul. Ele se adreseaza acelor utilizatori care folosesc calculatorul aproape zilnic dar nu-l cunosc suficient de bine. Ca urmare, nu vom oferi nici un lucru nou pentru programatorii, inginerii de sistem sau administratorii de sisteme, baze de date sau aplicatii. Cu alte cuvinte, nu-i vom putea ajuta in mod deosebit pe adevaratii specialisti ai calculatoarelor, interesati de aceasta problema in cele mai mici detalii.
A fost cu adevarat o mare surpriza pentru omenire atunci cand a descoperit, acum cateva decenii, si a trebuit sa accepte ideea existentei unor virusi de alta natura decat cea biologica.
Un virus de calculator, sau virus informatic asa cum i se mai spune, nu este altceva decat un program de dimensiuni mici, construit cu scopul de a face o gluma sau de a sabota pe cineva. Acest program are, de regula, proprietatea ca se autoreproduce, atasandu-se altor programe si executand operatii nedorite si uneori de distrugere.
Dimensiunile mici ale programului-virus reprezinta o caracteristica importanta, intrucat autorii tin foarte mult ca produsul lor cu intentii agresive sa nu fie observat cu usurinta.
Asa cum am mentionat deja, cand un virus infecteaza un disc, de exemplu, el se autoreproduce, atasandu-se la alte programe, inclusiv la programele vitale ale sistemului. Ca si in cazul unui virus real, efectele unui virus al calculatorului pot sa nu fie detectate o perioada de mai multe zile sau saptamani, timp in care, orice disc introdus in sistem poate fi infectat cu o copie ascunsa a virusului.
Atunci cand apar, efectele sunt diferite, variind de la mesaje glumete la erori in functionarea programelor de sistem sau stergeri catastrofice a tuturor informatiilor de pe un hard disk. De aceea nu este indicat sa se plece de la ipoteza ca un virus nu inseamna ceva mai mult decat o gluma.
In general, cei care construiesc virusi sunt programatori autentici, cu experienta bogata si cu cunostinte avansate in limbajul de programare pe care il folosesc. Elaborarea de virusi este uneori si o activitate de grup, in care sunt selectati, antrenati si platiti cu sume uriase specialistii de inalta clasa.
Virusul informatic este, asadar, un program rau intentionat, introdus in memoria calculatorului, care la un moment dat devine activ, atacand prin distrugere sau alterare fisiere sau autocopiindu-se in fisiere aflate pe diferite suporturi magnetice. Fiecare program infectat poate la randul sau sa infecteze alte programe.
Virusul este caracterizat de urmatoarele proprietati:

  • poate modifica fisiere si programe ale utilizatorilor, prin inserarea in acestea a intregului cod sau numai a unei parti speciale din codul sau
  • modificarile pot fi provocate nu numai programelor, ci si unor grupuri de programe
  • are nevoie si poate sa recunoasca daca un program a fost deja infectat pentru a putea interzice o noua modificare a acestuia.

Fiecare virus se autoidentifica, in general pentru a evita sa infecteze de mai multe ori acelasi fisier. Identificatorul recunoscut de virus are sensul de “acest obiect este infectat, nu-l mai infectez”.
Controversata problema a virusilor de calculatoare a nascut ideea ca orice virus poate fi combatut, adica depistat si anihilat. Cu toate acestea, exista programatori care sustin ca pot construi virusi ce nu pot fi detectati si distrusi. Este cazul unui grup de programatori polonezi care au anuntat pe Internet, in urma cu cativa ani, ca pot construi astfel de “arme” imbatabile. Programul lor, bine pus la punct, continea cateva idei interesante care, daca ar fi fost duse la capat, probabil ca ar fi dat multa bataie de cap utilizatorilor de servicii Internet. Suparati de faptul ca lumea a exagerat atat de mult cu costurile pe care le-a provocat virusul cunoscut sub numele de “I Love You”, acesti programatori intentionau sa demonstreze intregii lumi ca nu acest mult prea mediat virus este cel mai “tare”. Dupa parerea lor, ar putea fi construiti virusi care pot distruge cu mult mai mult decat a facut-o “I Love You”, adica o paguba la scara planetara estimata atunci la circa 6 miliarde de dolari SUA. In plus, autorii au expus metode noi de reproducere a virusilor, fara posibilitati prea mari de a putea fi depistati si anihilati.

Intentiile, facute publice de acesti indivizi, pareau dintre cele mai diabolice. Din fericire, se pare ca acest plan diabolic nu a fost pana la urma dus la capat, amenintarile acestor indivizi oprindu-se doar la faza de proiect. Totusi, aceste amenintari au putut avea macar efectul unui adevarat semnal de alarma. A fost avertizata intreaga omenire ca pot exista si din acest punct de vedere amenintari dintre cele mai serioase care, desigur, nu ar trebui deloc neglijate.

Clasificarea virusilor

Virusii informatici nu afecteaza numai buna functionare a calculatoarelor. Printr-o proiectare corespunzatoare a partii distructive, cu ei pot fi realizate si delicte de spionaj sau fapte ilegale de santaj si constrangere.
Virusii pot fi clasificati dupa diferite criterii: modul de actiune, tipul de amenintare, grade de distrugere, tipul de instalare, modul de declansare etc. Exista unele clasificari mai vechi care, desigur, nu mai corespund astazi. Totusi, o enumerare a acestora este benefica, deoarece ea reflecta diversitatea caracteristicilor si tipurilor de virusi.

Iata o astfel de clasificare, oferind pentru cateva variante mai interesante si unele detalii (in aceasta prezentare a fost preferata ordinea alfabetica, pentru a putea fi consultata ca pe un dictionar):

Bacteria – este programul care se inmulteste rapid si se localizeaza in sistemul gazda, ocupand procesorul si memoria centrala a calculatorului, provocand paralizia completa a acestuia.

Bomba (Bomb) – este un mecanism, nu neaparat de tip viral, care poate provoca in mod intentionat distrugerea datelor. Este de fapt ceea ce face faima virusilor. Pentru utilizator efectele pot varia de la unele amuzante, distractive, pana la adevarate catastrofe, cum ar fi stergerea tuturor fisierelor de pe hard disk.

Bomba cu ceas (Timer bomb) – este un virus de tip bomba, numit si bomba cu intarziere, programat special pentru a actiona la un anumit moment de timp. Este de fapt, o secventa de program introdusa in sistem, care intra in functiune numai conditionat de o anumita data si ora. Aceasta caracteristica foarte importanta face ca procesul de detectare sa fie foarte dificil, sistemul putand sa functioneze corect o buna perioada de timp. Actiunea lui distructiva este deosebita, putand sterge fisiere, bloca sistemul, formata hard disk-ul si distruge toate fisierele sistem.

Bomba logica (Logic bomb) – este un virus de tip bomba, care provoaca stricaciuni atunci cand este indeplinita o anumita conditie, precum prezenta ori absenta unui nume de fisier pe disc. De fapt, reprezinta un program care poate avea acces in zone de memorie in care utilizatorul nu are acces, caracterizandu-se prin efect distructiv puternic si necontrolat. O astfel de secventa de program introdusa in sistem, intra in functiune numai conditionat de realizarea unor conditii prealabile.

Calul troian (Trojan horse) – reprezinta programul care, aparent este folositor, dar are scopul de distrugere. Este un program virus a carui executie produce efecte secundare nedorite, in general neanticipate de catre utilizator. Printre altele, acest tip de virus poate da pentru sistem o aparenta de functionare normala.
Calul troian este un program pe calculator care apare pentru a executa functii valide, dar contine ascunse in codul sau instructiuni ce pot provoca daune sistemelor pe care se instaleaza si ruleaza, deseori foarte severe.
Un exemplu foarte cunoscut astazi de un astfel de program este cel numit Aids Information Kit Trojan.
Pe un model de tip “cal troian” s-a bazat marea pacaleala care a starnit multa valva la sfarsitul anului 1989. Peste 10.000 de copii ale unui disc de calculator, care pareau sa contina informatii despre SIDA, au fost expediate de la o adresa bine cunoscuta din Londra, catre corporatii, firme de asigurari si profesionisti din domeniul sanatatii, din Europa si America de Nord. Destinatarii care au incarcat discurile pe calculatoarele lor, au avut surpriza sa descopere destul de repede ca acolo se aflau programe de tip “cal troian”, toate extrem de periculoase. Aceste programe au reusit sa stearga complet datele de pe hard disk-urile pe care au fost copiate.
Programele de tip “cal-troian” mai contin o caracteristica importanta. Spre deosebire de virusii obisnuiti de calculator, acestia nu se pot inmulti in mod automat. Acest fapt nu constituie insa o consolare semnificativa pentru cineva care tocmai a pierdut zile si luni de munca pe un calculator.

Viermele (Worm) – este un program care, inserat intr-o retea de calculatoare, devine activ intr-o statie de lucru in care nu se ruleaza nici un program. El nu infecteaza alte fisiere, asa cum fac adevaratii virusi. Se multiplica insa in mai multe copii pe sistem si, mai ales, intr-un sistem distribuit de calcul. In acest fel “mananca” din resursele sistemului (RAM, disc, CPU etc.).

Virus (Virus) – este un program care are functii de infectare, distructive si de incorporare a copiilor sale in interiorul altor programe. Efectele distructive nu pot fi sesizate imediat, ci dupa un anumit timp. Notiunea mai generala se refera adesea cu termenul de “virus informatic”. Este de fapt un program care are proprietatea ca se autocopiaza, astfel incat poate infecta parti din sistemul de operare si/sau programe executabile. Probabil ca principala caracteristica pentru identificarea unui virus este aceea ca se duplica fara acordul utilizatorului. Asa cum sugereaza si numele, analogia biologica este relativ buna pentru a descrie actiunea unui virus informatic in lumea reala.

Virus al sectorului de boot (Boot sector virus) – este un tip de virus care distruge starea initiala a procesului de incarcare. El suprascrie sectorul de boot al sistemului de operare. Un virus al sectorului de boot (incarcare) ataca fie sectorul de incarcare principal, fie sectorul de incarcare DOS de pe disc. Toti virusii sectorului de incarcare modifica intr-un anume fel continutul sectorului de boot. Modificarile sectorului de boot nu trebuie sa fie prea extinse: unii virusi mai noi din aceasta categorie sunt capabili sa infecteze discul fix, modificand doar zece octeti din acest sector.

Virus atasat (Appending virus) – este un virus care isi ataseaza codul la codul existent al fisierului, nedistrugand codul original. Primul care se executa atunci cand se lanseaza fisierul infectat este virusul. Apoi, acesta se multiplica, face sau nu ceva stricaciuni, dupa care reda controlul codului original si permite programului sa se execute normal in continuare. Acesta este modul de actiune al unui “virus clasic”.

Virus companion (Companion virus) – este un virus care infecteaza fisiere de tip .EXE prin crearea unui fisier COM avand acelasi nume si continand codul viral. El speculeaza o anumita caracteristica a sistemului DOS prin care, daca doua programe, unul de tip .EXE si celalalt de tip .COM, au acelasi nume, atunci se executa mai intai fisierul de tip .COM.

Virus criptografic (Crypto virus)- un virus care se infiltreaza in memoria sistemului si permite folosirea absolut normala a intrarilor si transmiterilor de date, avand proprietatea ca, la o anumita data, se autodistruge, distrugand in acelasi timp toate datele din sistem si facandu-l absolut inutilizabil. Un astfel de atac poate fi, pur si simplu, activat sau anihilat, chiar de catre emitator aflat la distanta, prin transmiterea unei comenzi corespunzatoare.

Virus critic (Critical virus) – este un virus care pur si simplu se inscrie peste codul unui fisier executabil fara a incerca sa pastreze codul original al fisierului infectat. In cele mai multe cazuri, fisierul infectat devine neutilizabil. Cei mai multi virusi de acest fel sunt virusi vechi, primitivi, existand insa si exceptii.

Virus cu infectie multipla (multi-partite virus) – este un virus care infecteaza atat sectorul de boot, cat si fisierele executabile, avand caracteristicile specifice atat ale virusilor sectorului de incarcare, cat si ale celor paraziti. Acest tip de virus se ataseaza la fisierele executabile, dar isi plaseaza codul si in sistemul de operare, de obicei in MBR sau in sectoarele ascunse. Astfel, un virus cu infectie multipla devine activ daca un fisier infectat este executat sau daca PC-ul este incarcat de pe un disc infectat.

Virus de atac binar - este un virus care opereaza in sistemul de “cal troian”, continand doar cativa biti pentru a se putea lega de sistem, restul fiind de regula mascat ca un “program neexecutabil”

Virus de legatura (Link virus) – este un virus care modifica intrarile din tabela de directoare pentru a conduce la corpul virusului. Ca si virusii atasati, virusii de legatura nu modifica continutul insusi al fisierelor executabile, insa altereaza structura de directoare, legand primul pointer de cluster al intrarii de directoare corespunzatoare fisierelor executabile la un singur cluster continand codul virusului. Odata ce s-a executat codul virusului, el incarca fisierul executabil, citind corect valoarea cluster-ului de start care este stocata in alta parte.

Virus detasabil (File jumper virus) – este un virus care se dezlipeste el insusi de fisierul infectat exact inaintea deschiderii sau executiei acestuia si i se reataseaza atunci cand programul este inchis sau se termina. Aceasta tehnica este foarte eficienta impotriva multor programe de scanare si scheme de validare, deoarece programul de scanare va vedea un fisier “curat” si va considera ca totul este in regula. Aceasta este o tehnica de ascundere (stealth).

Virus invizibil (Stealth virus) – este un virus care isi ascunde prezenta sa, atat fata de utilizatori, cat si fata de programele antivirus, de obicei, prin interceptarea serviciilor de intreruperi.

Virus morfic (Morphic virus) – un virus care isi schimba constant codul de programare si configurarea in scopul evitarii unei structuri stabile care ar putea fi usor identificata si eliminata.

Virus nerezident (Runtime virus) – este opusul virusului rezident. Virusii nerezidenti in memorie nu raman activi dupa ce programul infectat a fost executat. El opereaza dupa un mecanism simplu si infecteaza doar executabilele atunci cand un program infectat se executa. Comportarea tipica a unui astfel de virus este de a cauta un fisier gazda potrivit atunci cand fisierul infectat se executa, sa-l infecteze si apoi sa redea controlul programului gazda.

Virus parazit (Parasitic virus) – este un virus informatic, care se ataseaza de alt program si se activeaza atunci cand programul este executat. El poate sa se ataseze fie la inceputul programului, fie la sfarsitul sau, ori poate chiar sa suprascrie o parte din codul programului. Infectia se raspandeste, de obicei, atunci cand fisierul infectat este executat. Clasa virusilor paraziti poate fi separata in doua: virusii care devin rezidenti in memorie dupa executie si cei nerezidenti. Virusii rezidenti in memorie tind sa infecteze alte fisiere, pe masura ce acestea sunt accesate, deschise sau executate.

Virus polimorf (Polymorphic virus) – este un virus care se poate reconfigura in mod automat, pentru a ocoli sistemele de protectie acolo unde se instaleaza. El este criptat si automodificabil. Un virus polimorfic adauga aleator octeti de tip “garbage” (gunoi) la codul de decriptare si/sau foloseste metode de criptare/decriptare pentru a preveni existenta unor secvente constante de octeti. Rezultatul net este un virus care poate avea o infatisare diferita in fiecare fisier infectat, facand astfel mult mai dificila detectarea lui cu un scaner.

Virus rezident (Rezident virus) – este un virus care se autoinstaleaza in memorie, astfel incat, chiar mult timp dupa ce un program infectat a fost executat, el poate inca sa infecteze un fisier, sa invoce o rutina “trigger” (de declansare a unei anumite actiuni) sau sa monitorizeze activitatea sistemului. Aproape toti virusii care infecteaza MBR-ul sunt virusi rezidenti. In general, virusii rezidenti “agata” codul sistemului de operare.
Marea majoritate a virusilor actuali folosesc tehnici de ascundere. Exista si un termen des folosit in acest domeniu; el se numeste stealth (ascundere) si desemneaza tehnicile folosite de anumiti virusi care incearca sa scape de detectie. De exemplu, un lucru pe care-l pot face virusii rezidenti, este sa intercepteze comenzile (functiile) DOS de tip DIR si sa raporteze dimensiunile originale ale fisierelor, si nu cele modificate datorita atasarii virusului. Tehnicile Spawning si File Jumper reprezinta metode de ascundere, fiind insa cu mult mai avansate.

Virusii spioni – Pe langa numerosii virusi, cunoscuti la aceasta ora in lumea calculatoarelor, exista o categorie aparte de astfel de “intrusi”, care au un rol special: acela de a inspecta, in calculatoarele sau retelele in care patrund, tot ceea ce se petrece, si de a trimite inapoi la proprietar, la o anumita data si in anumite conditii, un raport complet privind “corespondenta” pe Internet si alte “actiuni” efectuate de catre cel spionat prin intermediul calculatorului.
Practic, un astfel de virus nu infecteaza calculatorul si, mai ales, nu distruge nimic din ceea ce ar putea sa distruga. El se instaleaza, de regula, prin intermediul unui mesaj de posta electronica si asteapta cuminte pana apar conditiile unui raspuns la aceeasi adresa. Cat timp se afla in retea, acesta culege informatiile care il intereseaza, le codifica intr-un anumit mod, depunandu-le intr-o lista a sa si apoi le transmite la proprietar.
Un virus de acest gen poate patrunde si se poate ascunde, de exemplu, intr-un fisier tip “doc” primit printr-un e-mail. El isi incepe activitatea odata cu inchiderea unui document activ, atunci cand verifica daca acesta a fost infectat cu o anumita parte din codul sau special.

Unii virusi din aceasta categorie isi i-au masuri ca sa nu fie depistati si distrusi de programele de dezinfectare.
Intr-o secventa de cod, dupa o verificare si un control al liniilor, intrusul incepe sa inregistreze diferite mesaje si actiuni, le adauga la lista sa secreta si asteapta conditiile ca sa le transmita la destinatar, nimeni altul decat cel care l-a expediat.
In unele variante ale sale de pe Internet acest tip de virus poate face singur o conexiune la o adresa pe care o identifica singur. Dupa aceasta, totul devine foarte simplu. E ca si cum in casa noastra se afla permanent cineva care asista din umbra la toate convorbirile noastre secrete si nesecrete si, atunci cand are prilejul, le transmite prin telefon unui “beneficiar” care asteapta.
Din pacate, virusii spioni sunt de multe ori neglijati. Nici chiar programele de dezinfectare nu sunt prea preocupate sa-i ia in seama si sa-i trateze, motivul principal fiind acela ca ei nu au o actiune distructiva directa.

Totusi, pagubele pot fi uneori insemnate, nemaipunand la socoteala si
faptul ca nimeni pe lumea aceasta nu si-ar dori sa fie “controlat” in intimitatea sa. Un astfel de spion poate sta mult si bine intr-un calculator, daca nu este depistat la timp si inlaturat de un program serios de devirusare. Este, desigur, un adevarat semnal de alarma, pentru simplul motiv ca asemenea “intrusi” exista si pot patrunde in viata noastra si pe aceasta cale.

Un astfel de virus spion a fost descoperit de un student in primavara anului 1999, in reteaua de calculatoare a dezvoltatorilor de software ai Directiei Informatica din CS Sidex SA. Desi la aceasta ora este cunoscut si numele celui care a promovat virusul cu pricina, o firma de software din Bucuresti, din motive lesne de inteles nu-i vom dezvalui numele aici. Scris in limbajul VBS, virusul nu a apucat sa-si faca “datoria”, aceea de a colecta informatii confidentiale si diferite tipuri de documente active, deoarece a fost depistat la timp si inlaturat. Prezentam, totusi, pe scurt, descrierea acestuia si modul sau de actiune:

  • virusul a aparut in retea printr-un document de tip “.doc” atasat unui mesaj de posta electronica
  • el s-a declansat odata cu inchiderea documentului respectiv
  • cateva linii speciale de cod ale virusului se autocopiau in anumite documente active si template-uri
  • la inchiderea documentului respectiv, verifica daca a reusit infestarea, apoi actualiza un fisier propriu cu anumite informatii de genul: data si ora, numele taskului lansat, adresa etc.
  • cu adresa captata, prin intermediul FTP expedia la destinatie lista cu informatiile culese, impreuna cu documentul infestat
  • transmiterea se facea in ziua de 1 a fiecarei luni, in conditiile in care protectia de pe calculatorul gazda era nula.

Un program care actioneaza in acest mod este cunoscut in literatura de specialitate cu numele de spyware (spion).
O serie de virusi de e-mail, precum celebrul Melissa, incearca sa trimita documente confidentiale – personale sau ale companiei la care lucrati. Iar daca celebrul cal troian numit “Back Orifice” si-a gasit o cale catre sistemul dvs., el va oferi control deplin asupra intregului PC oricui va solicita acest lucru.

Chiar si in conditiile in care sistemul este bine protejat impotriva atacurilor din exterior, este posibil ca o tradare sa se petreaca din interior. Cu alte cuvinte, atunci cand va conectati la Internet este posibil sa fie partajata conexiunea cu un parazit, adica un program spion care are propria sa activitate si care se conecteaza la momente prestabilite la site-ul sau de Web.

Unele programe spyware sunt instalate in mod automat atunci cand vizitati un anumit site de Web ce face apel la ele. Altele sunt instalate impreuna cu aplicatii de tip shareware sau freeware. Instalarea se produce uneori fara a fi constienti de ea sau chiar acceptabila prin apasarea butonului Yes fara citirea textului licentei de utilizare.

In presa au fost acuzate o serie de aplicatii spyware pentru inventarierea software-ului instalat pe sistemul utilizatorului, scanarea Registrului, cautarea de informatii confidentiale, toate acestea fiind trimise apoi catre anumite site-uri de Web. Adevarul este ca nici o astfel de acuzatie nu s-a dovedit intemeiata. Programele spyware nu sunt denumite astfel pentru ca ele “fura” informatii private ci pentru modul secret in care actioneaza, fara a fi cunoscute sau fara a cere vreo permisiune din partea utilizatorului.

Scopul lor declarat pare destul de inofensiv. Unele dintre ele, denumite adbots, programe de receptionat mesaje publicitare, afiseaza aceste informatii in programele asociate si incearca sa ajusteze mesajul publicitar preferintelor si obiceiurilor utilizatorilor.

Altele colecteaza informatii statistice pentru clientii lor. Toate aceste programe pretind ca va protejeaza informatiile private si la o analiza atenta se dovedeste ca au dreptate. Informatiile nepersonale ce sunt adunate de aceste programe ar putea fi totusi folosite intr-un mod neadecvat, iar prezenta lor pe sistemul dvs. i-ar putea compromite securitatea.

Iata cateva exemple de acest gen. Unul dintre acestea se refera la programul Comet Cursors, care nu este altceva decat un control ActiveX realizat si oferit de firma Comet Systems (www.cometsystems.com). Acesta permite site-urilor de Web ce au licentiat acest control sa ofere cursoare ciudate, animate si variat colorate. In functie de setarile securitatii din browser-ul de Web, controlul ActiveX, semnat digital si certificat, se poate transfera si instala fara a va cere permisiunea si fara cunostinta dvs. El contorizeaza numarul de vizitatori de pe site-urile de Web afiliate folosind tocmai aceste cursoare. Programul asociaza fiecarui utilizator un numar de identificare unic, un ID, in asa fel incat sa poata raporta numarul de vizitatori distincti. Nu se urmareste o persoana reala, ci doar raportarea acestor vizitatori ca numar.
In acest mod, totusi, firma intra in posesia adresei dvs. de IP. Prin aceasta se poate face legatura cu persoana, prin linia inchiriata. Astfel, se poate afla prin ce furnizor de Internet va conectati la retea.
O dezinstalare a acestui program nu poate fi facuta cu multa usurinta. De aceea, uneori este nevoie de a apela chiar la firma in cauza pentru a solicita un program de dezinstalare.

Un alt exemplu este produsul TSAdBot, de la firma Conducent Technologies, fosta TimeSink. El este distribuit prin intermediul mai multor programe shareware si freeware, printre care si versiunea de Windows a utilitarului popular de comprimare PKZip. Rolul sau este acela de a transfera de la site-ul sau reclame si a le afisa in timpul rularii programului respectiv. Programul raporteaza sistemul de operare, adresa de IP a furnizorului de servicii Internet, Id-ul programului pe care il folosim si numarul de reclame diferite ce au fost afisate. Poate, de asemenea, transmite cand s-a facut clic pe un banner publicitar precum si raspunsurile la un chestionar, daca acesta a fost completat la instalarea produsului.
In timp ce rulati un program care inglobeaza si acest produs, acesta din urma se foloseste de conexiunea Internet pentru a trimite informatii si a transfera mesajele publicitare. Doar un firewall personal, precum ZoneAlarm, va poate avertiza de producerea acestui lucru.
Dezinstalarea unui astfel de program este si ea o operatie care poate da batai de cap utilizatorilor. Uneori este necesar sa fie dezinstalate toate programele care il folosesc pentru a fi siguri ca acest produs dispare definitiv din calculatorul dvs.

In acelasi mod actioneaza si produsul Aureate DLL de la Radiate.com, instalat de pe sute de programe freeware si shareware si care, in timp ce afiseaza bannere publicitare atunci cand programul ruleaza, transfera reclamele de la site-ul Radiate si raporteaza inapoi informatii despre ce reclame au fost vizionate si pe care s-a facut clic si datele unui chestionar propriu care a fost completat la instalare sau care poate reaparea la un anumit timp de la instalarea initiala. Dezinstalarea programului originar nu elimina si DLL-ul, care continua sa functioneze independent.
In plus fata de celelalte programe, Aureate DLL introduce si o bresa in securitatea sistemului gazda, un lucru apreciat de specialisti ca fiind foarte periculos. Un hacker rau intentionat ar putea redirecta produsul sa se conecteze la site-ul sau. Astfel, acel server ar putea sa preia controlul lui Aureate DLL si sa-l determine sa transfere fragmente periculoase de cod care apoi vor fi lansate in executie.
Linia de demarcatie dintre analizele demografice necesare marketingului si invadarea spatiului privat a fost stearsa cu mult inainte de inventarea spyware-ului. In momentul de fata, utilizatorul este bombardat de mesaje publicitare trimise prin posta electronica la anumite adrese. De fiecare data cand participati la un concurs, completati un chestionar sau daca trimiteti un talon pentru vreo reducere, sunteti adaugati la baza de date a vanzatorului. Oamenii ce lucreaza in marketing isi doresc sa afle cele mai mici aspecte ale vietii cumparatorilor, in asa fel incat ei sa fie “atinsi” de mesajele publicitare. Unii oameni par sa nu fie deranjati de acest lucru, simtindu-se bine sa primeasca scrisori si cataloage care se potrivesc propriilor interese si pasiuni. Daca acest lucru nu vi se potriveste, atunci va trebui sa stati in permanenta alerta.

Iata si cateva sfaturi privind securitatea acestor chestiuni:

  • verificati setarile de securitate ale browser-ului Web pentru a fi sigur ca nici un control ActiveX nu poate fi instalat fara stirea dvs. In Internet Explorer 5, alegeti Options din meniul Tools si selectati tab-ul Security si setati optiunile complete pentru a elimina astfel de posibilitatii
  • de fiecare data cand instalati un program sau un utilitar cititi cu atentie licenta insotitoare, chiar daca vi se pare un lucru inutil. Daca sunt mentionate sisteme integriste de livrare a reclamelor, folosirea in background a conexiunii Internet sau orice altceva ce duce la spyware, s-ar putea sa va ganditi la abandonarea instalarii. Si daca, chiar dupa ce v-ati luat aceste precautii, noul joc sau utilitar afiseaza bannere dinamice, o idee buna ar fi sa va documentati in amanunt cu privire la functionarea lui.
  • puteti afla destul de multe informatii de pe site-ul de Web al producatorului programului spyware. Este bine sa consultati aceste informatii inainte de a instala un produs de tip shareware sau freeware.
  • apelati la pagina de Web ShieldsUp! de pe site-ul de Web Gibson Research care testeaza securitatea sistemului in acelasi mod in care un hacker ar incerca sa vada daca exista vreo cale de atac.

In fine, apelati site-ul OptOut (www.grc.com/optout.htm) de pe Internet, care ofera informatii si cateva instrumente pentru cei ce doresc sa nu mai fie o sursa de informatii de marketing prin intermediul programelor spyware. Exista informatii detaliate cu privire la toate programele spyware cunoscute, cu nume si adrese de Web ale furnizorilor, ce informatii sunt culese si ce programe le integreaza. Un astfel de utilitar costa mai putin de 25 $ USA, pret in care intra o perioada nedefinita de actualizari gratuite ale bazei de date cu noi programe spyware. El localizeaza toate programele spyware din sistem si ofera posibilitatea eliminarii lor. El cauta in sistem aplicatii spyware cunoscute, raporteaza existenta lor si executa eliminarea fisierelor in cauza. In anumite variante, programul este oferit si gratuit.

Un cunoscut specialist in acest domeniu, Neil J. Rubenking, este de parere ca pana acum nu exista nici o dovada ca programele declarate spyware aduna informatii confidentiale sau ca fac o legatura intre aceste informatii si persoane individuale. S-ar putea sa considerati ca cedarea unor anumite informatii non-personale este micul pret ce trebuie platit pentru programele gratuite. Dar posibilitatea de a se abuza de aceste informatii exista, asa ca este important sa stiti cu cine va partajati conexiunea la Internet.

Alte exemple de virusi

Prezentam mai jos pe scurt cativa dintre cei mai cunoscuti virusi, mai vechi si mai noi:
Brain - a aparut pentru prima data la Universitatea din Maryland, fiind creat de doi frati din Lahore, Pakistan. Dupa trei luni de la aparitie s-au numarat peste 100.000 de copii raspandite in intreaga lume. Intr-una din variantele sale virusul inlocuieste numele volumului de discheta cu numele sau.
Cascade – produs in Germania.
Charlie – creat in anul 1987 de Frany Swoboda, virus care facea ca un program sa se autocopieze de opt ori.
Cyber-Tech-B – a fost programat sa actioneze numai pe data de 13.12.1993.
Dark Avenger – fabricat in Bulgaria in anul 1990, care continea doua noi idei: a) infestarea programelor foarte rapid, b) producerea pagubelor sa se faca foarte subtil, pentru a nu putea fi detectat o perioada de timp.
Data Crime – introduce o semnatura de 1168 octeti.
Form - se instaleaza in sectorul de boot al discului infectat si cauzeaza generarea unui sunet, de fiecare data cand se apasa o tasta. Virusul se declanseaza numai pe data de 18 a fiecarei luni. Odata cu sunetul se afiseaza pe ecran si un mesaj obscen la adresa unei persoane numite Corrinne, ca si cand ar fi vorba de o razbunare de natura erotica a unui bun informatician.
Golden Gate – devine agresiv doar dupa ce a infectat nu mai putin de 500 de programe.
I Love You - a aparut pe Internet prin intermediul unui mesaj de e-mail, transmis prin Outlook sau MIRC, care continea un fisier atasat cu titlul tentant: “LOVE-LETTER-FOR-YOU.txt.vbs”. Dand impresia ca este un mesaj inofensiv (fisier cu extensia .TXT), la un dublu-clic sistemul il executa, deoarece, in realitate, el este un fisier de tip VBScript. Virusul actioneaza prin distrugerea registrelor sistemului, rescrierea fisierelor cu extensia .DLL, .VBS, .VBE, .JS, .JSE, .CSS, .WSH, .SCT, .HTA, .JPG, .JPEG, .MP3, .MP2 si scripturile MIRC (cel mai popular program dedicat Chat-urilor pe Internet).
Multi s-au lasat pacaliti, astfel ca mass-media a anuntat o paguba la scara mondiala de peste 6 miliarde dolari SUA. In Bucuresti, un grup de studenti a reusit in timp util sa capteze virusul si sa-i anihileze efectele.
Jerusalem - virusul are o origine care la vremea cand a fost lansat a fost socotit ca fiind un atac terorist, datorita actiunii distructive ce programa distrugerea de proportii a datelor la data implinirii a 40 de ani de la desfiintarea statului palestinian si faptului ca a fost vazut pentru prima data la Universitatea Evreiasca din Ierusalim. Virusul se reproduce in interiorul executabilelor binare ale sistemului de operare DOS, fara a verifica noile infestari. O alta varianta a acestui virus, denumita “Jerusalem B”, este mult mai imbunatatita si timp de cativa ani a reprezentat cel mai mare pericol in retelele de tip Novell. O alta varianta a acestui virus se activeaza in fiecare zi de vineri pe 13 si sterge fisierul in loc sa il infesteze.
KeyPress - afiseaza pe ecran sirul “AAAAA” atunci cand se apasa o tasta.
Lehigh – infecteaza fisierul de comenzi MS-DOS numit COMMAND.COM si se multiplica dintr-odata in patru copii. A aparut in toamna anului 1987, creat probabil de un student de la Universitatea Lehigh.
Maltese Amoebae – de asemenea, virus de tip polimorf.
Michelangelo – aparut in 1992, a facut prapad in multe din calculatoare, cu toate ca presa a reusit sa informeze foarte repede despre aparitia acestui virus. Se declanseaza in fiecare zi de 6 martie.
Natas – citit invers inseamna Satan. A aparut in Statele Unite si in America Latina. Virusul poate infecta sectorul de boot, tabela de partitii, precum si toate fisierele care au extensiile .COM sau .EXE si care au fost executate cel putin odata.
OneHalf – produs in Cehoslovacia.
Pathgen – produs in Anglia.
Stone – aparut in Noua Zeelanda, facea sa apara pe monitor mesajul “PC-ul tau este de piatra”.
Suriv 01, 02, 03 – citit invers, inseamna Virus.
Tequila – virus de tip polimorf, aparut in Elvetia.
Tip.2475 – este o ruleta ruseasca foarte periculoasa. A aparut in Rusia si s-a raspandit imediat si in tara noastra. Corupe memoria flash si suprascrie discul hard in Windows 9x.
VBS BubbleBoy – virus de tip “vierme”, infecteaza corpul unui mesaj e-mail. Originar din Argentina, are o marime de 4992 octeti si este scris in VBScript. El functioneaza pe platforme Windows cu Internet Explorer 5.0 si Outlook 98/2000 sau Outlook Express.
Vendredi 13 - mareste dimensiunea programelor infectate cu 512 octeti.
Vienna – introduce o semnatura de 648 octeti.
Yale – creat in SUA.

Primul dintre macrovirusi este cunoscut ca fiind cel folosit in Word si Word Basic. In iulie 1996 a aparut microvirusul ZM.Laroux care avea menirea de a da peste cap Microsoft Excel.

Cum ne aparam impotriva virusilor

Pornind de la conceptul bine experimentat ca este mai putin costisitor sa previi decat sa tratezi, este necesar sa se acorde o atentie deosebita problemei virusilor. Intr-o forma simplista, lupta impotriva virusilor s-ar putea rezuma la o singura fraza: trebuie imbunatatite programele si curatate dischetele inaintea introducerii lor in unitatea centrala.

Exista astazi mai multe organizatii internationale care se ocupa cu problemele virusilor pe calculator. Una dintre acestea se numeste CARO – Computer Anti-virus Researcher Organisation, si este o organizatie constituita din cei mai reputati experti din lume care se ocupa cu standardizarea si clasificarea virusilor.
Inca din anul 1990 a fost infiintata o institutie specializata in acest domeniu, numita EICAR – Institutul European pentru Cercetarea Programelor Anti-Virus. Aceasta organizatie s-a bucurat de un real succes, mai ales in intalnirile cu vanzatorii de programe.
In decembrie 1990, firma Symantec a lansat produsul Norton Anti-Virus Software, astazi foarte la moda. Tot in acelasi an, dar in luna aprilie, firma Central Point Anti-Virus a lansat produsul CPAV.
Exista mai multe publicatii internationale pe aceasta tema, iar Internet-ul abunda de materiale si informatii. Cea mai importanta revista internationala dedicata raportarii si analizei virusilor se numeste Virus Bulletin. De la lansarea sa in iulie 1989, revista a monitorizat noile dezvoltari din domeniul programarii virusilor si a evaluat cele mai actualizate instrumente si tehnici pentru combaterea amenintarii reprezentate de virusi.

In lupta impotriva virusilor este necesar sa se cunoasca cele mai importante si eficiente mijloace, metode si tehnici care pot fi utilizate in acest scop. Pentru aceasta, este nevoie sa ne familiarizam cu cateva notiuni si concepte specifice.

Suma de control (Checksum) este o valoare numerica obtinuta din octetii individuali ai unui fisier. Impreuna cu data crearii, marimea si atributele DOS ale fisierului, suma de control este memorata in fisiere de tip lista de control. De obicei, are lungimea de 32 sau 64 biti.

Un alt termen des utilizat este CRC. Acronimul lui “Cycled Redundancy Check”, in traducere – “Control Redundant Ciclic”, el reprezinta o metoda matematica folosita pentru verificarea integritatii datelor. Este o forma de suma de control, care se bazeaza pe teoria polinoamelor de lungime maxima. Desi este mai sigura decat cea bazata pe o simpla suma de control, metoda CRC nu ofera totusi o adevarata securitate criptografica.

O secventa de octeti sau, mai general, o combinatie de secvente variabile, prin care programele antivirus incearca sa identifice virusii se numeste semnatura unui virus (virus signature).
Operatia prin care se elimina un virus dintr-un fisier sau dintr-un sistem se numeste dezinfectie (clean). Desigur, contaminarea unui calculator cu un virus informatic se numeste infectie (infection).

Tehnica prin care se adauga unui program executabil o portiune de cod, pentru a se asigura autoverificarea sa, in asa fel incat suma sa de control sa fie verificata inainte ca programul propriu-zis sa se execute, se numeste imunizare (immunization). Orice modificare facuta programului poate fi deci verificata si executia refuzata. Aceasta tehnica poate provoca multe probleme deoarece ea interfera adesea cu programul pe care incearca sa-l protejeze.
Atunci cand se genereaza o amprenta (o informatie de control) pentru un fisier spunem ca s-a efectuat o inoculare (inoculate). Este suficient apoi sa se compare aceasta amprenta cu alta calculata ulterior pentru a detecta alterarea eventuala a fisierului de catre un virus.

Un program antivirus care cauta fisiere infectate, analizand secvente identificabile ca apartinand unor virusi cunoscuti (asa numitele “semnaturi” de virus) se numeste program de scanare (scanner). Programele de scanare au diverse limitari, printre care, cea mai importanta este faptul ca ele nu pot cauta decat virusi deja identificati sau cunoscuti.

Un software antivirus (anti-virus software) reprezinta un produs program utilizat pentru a identifica si deseori pentru a furniza mijloacele necesare eliminarii virusilor de pe sistemele infectate. Acest proces este denumit frecvent “curatare” sau “dezinfectare”.

Un software de dezinfectie (desinfection software) nu este altceva decat un program care incearca sa indeparteze virusii de pe discurile infectate, astfel incat sa restaureze elementele infectate la starea lor anterioara. Dat fiind faptul ca adesea virusii sunt polimorfi (schimbati de o maniera subtila), software-ul de dezinfectare poate sa faca greseli cu consecinte potential catastrofale pentru integritatea datelor. Detectia virusilor sectorului de incarcare este cu mult mai fezabila decat cea a fisierelor executabile, iar utilizarea programelor de sistem (DEL, SYS, FDISK si FORMAT) reprezinta adesea o solutie preferabila.

Vaccinul este un program pe calculator realizat pentru a oferi o protectie impotriva virusilor de calculator. Adaugand un cod scurt la fisiere, de declanseaza o alarma atunci cand un virus incearca sa modifice fisierul. Vaccinurile mai sunt numite si programe de imunizare.

Autorii rauvoitori de virusi ai calculatoarelor stiu de existenta programelor de vaccinare si antivirus si unii dintre ei se ocupa cu crearea de noi virusi care sa le contracareze. Daca folositi calculatorul pentru afaceri sau aplicatii profesionale vitale, protejati datele introducand in calculator numai copii noi, care nu au fost deschise, de programe obtinute direct de la producatori.
Din activitatea programelor anti-virus pot rezulta si alarme false. O monitorizare a procesului de dezinfectare este deseori foarte utila.
O metoda de detectare a fisierelor virusate consta in compararea periodica a fisierului cu cel original, din data, ora si dimensiune. Aceste teste nu prezinta totala incredere deoarece atat data si ora, cat si dimensiunea fisierelor pot fi manipulate convenabil, fara a ne putea da seama daca s-a umblat in fisierul original si daca acesta a fost alterat.

Exista si alte elemente care pot fi verificate, cum ar fi sumele de control (check sum), mai de incredere, dar nu totala, prin care datele dintr-un fisier sunt insumate si trecute printr-un algoritm specific, rezultand un fel de semnatura pentru acel fisier. Sumele de control functioneaza pentru verificarea integritatii unui fisier in cazul transferului dintr-un punct in altul. Pentru protectie, lista sumelor de control este necesar a fi pastrata pe un server separat, chiar pe un mediu separat accesibil doar de root si de utilizatorii de incredere. Totusi aceasta tehnica este insuficienta cand sunt atacuri sofisticate impotriva integritatii fisierelor, existand pericolul ca la destinatie sa ajunga un fisier necorespunzator.

Pe Internet se gasesc insa suficiente materiale referitoare la modul in care pot fi invinse sistemele care folosesc sume de control, multe dintre ele chiar prin actiunea virusilor. Multe dintre utilitarele antivirus folosesc o analiza a cifrei de control pentru a identifica activitati de virusare.

Exista tehnici satisfacatoare bazate pe calcularea unei amprente digitale (digital fingerprint) sau semnatura pentru fisiere. Algoritmii care realizeaza acest lucru fac parte din familia MD, cea mai cunoscuta implementare fiind MD5. Aceasta este o functie neinversabila (one-way) care genereaza semnatura digitala pentru un fisier prin intermediul unui algoritm de condensare a mesajului (message digest). Algoritmul preia la intrare un mesaj de o lungime arbitrara si produce un rezultat pe 128 biti denumit amprenta (fingerprint) sau rezumat (message digest). Algoritmul se bazeaza pe un concept conform caruia este imposibil prin prelucrare sa se produca doua mesaje cu acelasi rezumat sau sa se reconstituie un mesaj pornind de la un anumit rezumat. Algoritmul MD5 este proiectat pentru aplicatii bazate pe semnaturi digitale, in care un fisier de dimensiuni mari trebuie comprimat intr-un mod sigur inainte de a fi criptat cu o cheie privata (secreta).

Un produs care utilizeaza algoritmul MD5 este S/Key dezvoltat de Bell Laboratories pentru implementarea unei scheme de parole unic valabile (one-time), care sunt aproape imposibil de spart, desi parolele sunt transmise in clar, dar datorita faptului ca parola fiind de unica valabilitate, nu mai este de nici un folos pentru un eventual intrus.
O tehnica foarte interesanta aplicata in combaterea virusilor se bazeaza pe utilizarea programelor automodificabile (self-modifying program). Acestea sunt programe care isi schimba deliberat propriul lor cod, cu scopul de a se proteja impotriva virusilor sau copierilor ilegale. In acest mod devine foarte dificila validarea prin mijloace conventionale.

Cine ne apara ?

In finalul acestui capitol prezentam alte cateva sfaturi care ar putea fi foarte utile pentru a va proteja sistemul impotriva virusilor calculatoarelor :

  • nu incercati programe executabile de pe sistemele de buletine informative daca nu sunteti sigur ca ele sunt fara virusi (eventual ati vazut pe altcineva folosind programul fara probleme).
  • nu preluati programe executabile vandute prin posta si care tin de domeniul public sau in regim shareware, daca nu se precizeaza ca se verifica fiecare program vandut.
  • nu incarcati niciodata un program transmis de curand pe un sistem de buletine informative, pana cand el nu a fost verificat de operatorul de sistem. Cand incarcati programul, faceti-o pe un sistem cu doua unitati de discheta, astfel incat el sa nu se apropie de hard disk.
  • nu copiati dischete pirat ale programelor comercializate, deoarece ele pot contine virusi.
  • cumparati si folositi programe recunoscute de detectare a virusilor.
  • instalati un program de detectare a virusilor, rezident in memorie, care sa examineze fisierele pe care le copiati in calculator.
Twitter Digg Delicious Stumbleupon Technorati Facebook


Un raspuns la “Virusii si clasificarea acestora”

  1. Felicitari pentru articol.

Lasa un raspuns

This site is protected by Comment SPAM Wiper. This site is protected by WP-CopyRightPro